Articol preluat de pe www.lumealarga.ro

Plecasem de acasa cu 26 de kile in spate, 8 in fata si vreo 7 de mancare in maini. Asa ca am lasat la Bacau (unde s-a urcat si Marius) incaltarile de treckink din picioare. Am ramas doar cu bocancii si sandalele. Am luat atatea si inca mult mai multe din pricina bagajului romanesc. Asa gandim noi, sa nu lipseasca nimic si nici sa nu cumparam pe drum. Oricum, hainele sunt a cincea parte, greul mare e din accesorii, scule si gadgeturi. Totusi va trebui sa ne mulam bine pe locuri, pe stil ca sa putem ajunge departe. Vom vedea.

Dupa doua zile de tren, prima escala spre Asia e la Moscova. Era cinci fara ceva cand am ajuns. Pentru inca doua ore va fi frig si intuneric, dar strazile sunt deja pline de oameni, toti imbracati in negru. Cateva minute chiar n-am vazut pe nimeni colorat.

Dupa ce am ras de monstruozitatea bagajelor noastre, am cautat rapid un loc sa ne descotorosim de ele. Cum sa vedem ceva, care si cum e treaba prin Moscova asa? Langa o gura de metrou, in primul pasaj din cale, sute de oameni asteptau la niste ghisee pe care scria „Kacca”. Nici sa rad bine nu puteam, apasat de bagaje. Dupa ce s-a prins Marius ca ajunsesem intr-o gara (din cele sapte ale Moscovei) si transiberianul nostru urma sa plece seara de la alta, am luat si noi metroul. Am fost socat de atata disciplina. Era „rush hour”-ul in ora ul s rusesc si iar radeam. Desi plin de lume, nu aveai senzatia de sufocare ca in metroul bucurestean. Lumea se misca repede, hotarata si cu o destinatie clara, la serviciu. Erau destui care mai duhneau a vodka, nu sunt sigur daca era damful de seara sau de la micul dejun. Oricum nu mirosea nimeni a transpiratie, ceea ce e mare lucru. In Bucuresti e invers. Ce m-a socat de fapt a fost regularitatea cu care circulau metrourile. Pe fiecare linie venea cate un metrou la fiecare 20 – 30 de secunde. Daca te urci in ultimul vagon, pana sa ajungi sa cobori in fata, mai vine cel putin un metrou, daca nu doua. Imaginati-va ca pe linia rosie (erau mai multe culori, poate sapte, noi am mers cu cinci) circula cam un milion de oameni zilnic, si cu toate astea nu simti ca te sufoci. Lumea merge foarte repede si daca te opresti, ai o senzatie ciudata. Este cel mai adanc metrou din lume, iar noi neam oprit la statia lui cea mai de jos. Este si cea mai noua, mergand prin ea parca eram intr-un film sf, vechi. Am masurat cu altimetrul 110 metri diferenta de nivel (de 3 ori intercontinentalul sub pamant). Marius spune ca rusii sunt niste cartite, si eu ma gandesc ca aici n-au fost chemati minerii in capitala sa faca scandal, ci sa sape. Mersul cu scara rulanta aducea pe undeva cu coboratul intr-o salina. Doar ca aici toata lumea care sta pe trepte e a ezata pe dreapta, lasand loc pe stanga pentru oamenii grabiti. Regula se respecta intocmai. Cei de pe dreapta aveau timp sa le zboare mintea la orice, se odihneau sau citeau, in timp ce pe stanga se tropaia sau nu se intimpa nimic. Mie imi semana cu un telescaun (poate din cauza sutelor de urcari facute iarna). Am vazut ca la baza celei mai lungi scari rulante era o tanti grasa, intr-un chiosc, care urmarea daca se intampla ceva neobisnuit pe scara, ca s-o opreasca, probabil, daca ar fi fost cazul. Ceva mai incolo am vazut ca si la alte doua scari rulante se afla cate o tanti grasa, care semana foarte bine cu prima. M-am gandit daca nu cumva este aceeasi tanti grasa peste tot. Poate rusii au folosit totusi, in secret, clonarea si pe oameni.

Dupa ce ne-am lasat bagajele, in sfarsit, la gara de unde urma sa plecam, am luat-o spre centru, spre Kremlin si Piata Rosie. Pe la suprafata lucrurile au fost normale: o capitala uriasa, cu centrul plin de turisti. Am incercat sa fotografiez si rusi prin oras. Daca le ceream voie, la inceput nu intelegeau, intr-un final se prindeau, se speriau si plecau repede. Sechele nasoale. Frigul si oboseala au inceput sa-mi dea tircoale dupa cateva ore, m-au atacat, si dupa un timp, m-au capturat. Simteam ca pot sa adorm oriunde. M-a si incercat asta de cateva ori. Am uitat sa va spun: dormisem numai doua ore, la cuseta, dar visam deja la noul tren. Trans siberianul.

Galerie foto