Piatra Craiului, sau Craiul (cum il alintam cei care mergem pe el) este un munte atipic. Poate tocmai asta genereaza fascinatia pe care multi o au pentru el, cei care il evoca in cantece de munte si il traverseaza indiferent de vremea intampinata.

Rocile sale calcaroase ii dau frumoasa (non)culoare alba care il ajuta sa se evidentieze oricat de departe ai fi si care de sus stralucesc de iti iau privirea.

Am plecat din Bucuresti cu personalul pentru a lua din Brasov trenul privat pana in Zarnesti. De acolo mai sunt 12 km pana in Plaiul Foii. Poti ajunge acolo pe jos sau cu o ocazie, asa cum am facut noi

Urcarea am inceput-o din Plaiul Foii prin padure pana la refugiul Spirlea. O sa auziti pretutindeni: cata apa iti iei de jos atata bei (asta in caz ca nu ploua si strangi in ceva). Sus, pe creasta, nu se mai gasesc izvoare. Ultimul izvor intalnit a fost unpic mai jos de Sprilea unde fiecare ne-am luat aproximativ 3l de apa de persoana sa ne tina pana a doua seara. De la refugiu mai urci putin si incepe faimosul traseu La lanturi, recomandarea pe panou fiind “doar pentru turisti experimentati”. Este o urcare frumoasa, cu lanturi fixate in perete, zona incluzand multe etape de catarare usoara. Nu cred ca e tocmai placut sa il faci pe ploaie insa noi am prins vreme frumoasa. Apusul este captivant printre rocile de acolo, insa fiind presati de timp sa ajungem pana se lasa intunericul nu am putut sa admiram in voie privelistea… si am ajuns la limita la Varful La Om, unde este refugiul Grind2. Noaptea aceea a trebuit sa stam la cort deoarece refugiul era plin si am avut parte de un vant nelinistit toata noaptea. Doar eram pe creasta, vantul este omniprezent.

Samabata vremea a fost perefecta: soare, dar si vant ca sa nu te incingi. Traversarea a fost lunga, dar putin dificila. Proba a fost pentru cei care au rezistenta mai mica sau aveau deja probleme cu genunchii de la urcarea anterioara, cumulat cu greutatea bagajului din spate. Am trecut de Varful Ascutit, Varful Padina Popii si am ajuns la Varful Turn. Privelistea este frumoasa, in toate directiile poti vedea pana departe, cu orasul Zarnesti in fata si cabana Curmatura undeva in dreapta jos. Turistii intalniti pe creasta erau in mare parte straini: unguri, polonezi, francezi (din ce am mai prins din discutii). Coborarea de la Varful Turn spre cabana este abrupta, dar frumoasa. Un traseu de o ora jumatate cu cateva lanturi dupa care o jumatete ora de mers prin padure.

La cabana Curmatura puteti gasi ceai cald cu 1 RON si vin fiert cu 4 RON. Am ajuns exact la apus si terasa era plina de oameni care se bucurau de odihna. Tot la cabana, daca aveti prea multa mancare, o puteti dona celor 2 caini saint bernard care sunt tare prietenosi. Camparea in curtea cabanei este 10 RON, in cabana nu stiu cat era, dar vara trebuie sa iti faci rezervare sa prinzi un loc (cel putin in week-end).

Duminica dimineata, dupa ce ne-am alimentat cu apa, am pornit prin padure printr-un traseu usor de 2 ore juma doar de coborare spre Zarnesti. Am iesit din padure la Botorog unde, langa drum, am fost intampinati de o puzderie de oameni care venisera cu masinile ca sa faca gratar pe marginea raului, langa sosea, cu muzica data la maxim si aruncandu-si curiosi cate o privire catre noi, care eram prafuiti si cu rucsacii in spinare. O priveliste cu adevarat deranjanta si dezamagitoare. Din Zarnesti, pe aceasi ruta ca la venire, am pornit sa ne reluam locul in societate.

O experienta frumoasa, un traseu nu prea greu, care necesita doar vointa si unpic de rezistenta si o rasplata pe masura. Nu a mai bagat nimeni in seama zgaraieturile, ciupiturile de furnici sau tantari sau limitarea apei. La fine toti ne gandeam cu satisfactie la frumusetile vazute.

Jeanette.

Galerie foto