Toti am auzit despre cascada Niagara. Cand eram mult mai mica, eu credeam ca e cea mai mare cascada din lume, ulterior am aflat ca nu e chiar asa. Cascada Niagara are o cadere de la doar 52m ( maximul, pe partea canadiana ), situandu-se la granita dintre SUA si Canada. Numele de “Niagara” se pare ca ar proveni de la amerindieni si inseamna “apa care tuna”; odata ajunsi acolo va puteti convinge ca denumirea este in concordanta cu zgomotul asurzitor datorat masivei caderi de apa.

De la Lacul Erie (in apropiere e si Buffalo), fluviul Niagara curge aproximativ 56km, insa in apropiere de Lacul Ontario, se varsa in cascada, de la o inaltime de aproximativ 21m (pe partea nord-americana) si 52m (pe partea canadiana). Eu am pornit din Buffalo, am ajuns la Niagara si am continuat mai departe catre Canada, Toronto mai exact, deci as putea spune ca e la vreo 20 de minute de condus fata de Buffalo ( aproximativ 27km ) si cam 120 km fata de Toronto. Masiva cadere de apa separa 2 orase ce poarta acelasi nume, Niagara Falls; numai ca unul este pe partea canadiana ( Niagara Falls, Ontario), iar celalalt este pe partea americana ( Niagara Falls, NY).

Cate ceva despre cascada…Niagara are 2 parti importante separate de Goat Island ( Insula Caprei ) : American Falls (Cascada americana, o latime de aproximativ 323m) situata pe partea americana si Horseshoe Falls (Cascada Potcoava), situata pe partea canadiana care este mult mai mare ( cam de doua ori mai mare – 792m – si are forma unei potcoave ). Tot pe partea americana se afla o a treia cadere de apa „Bridal Veil Falls”, fiind despartita de cascada principala prin Luna Island.

Pentru a avea parte de o experienta inedita, nu trebuie ratata plimbarea cu vaporasul „Maid of the Mist”. Privita de pe mal, cascada pare intr-adevar impresionanta, insa adevarata sa grandoare ai ocazia de a o resimti odata cu urcarea in ambarcatiune. Odata pronit, Maid of the Mist face un tur pana aproape de caderea masiva de apa, timp in care sunt oferite informatii despre Niagara. Am fost foarte impresionata cand s-a oprit aproape de Bridal Veil – mai aprope nu se putea duce, deoarece curentii sunt extrem de puternici si vartejurile miscau vaporasul in toate directiile. M-a impresionat plimbarea cu vaporasul, insa ceea ce a avut cel mai mare impact asupra mea a fost sa ma apropii si mai mult de cascada.

Dupa ce s-a incheiat plimbarea pe apa, am urcat in observator - Prospect Point Park observation tower, dupa care am decis ca nu putem incheia fara a ajunge la the Cave of the Winds. In parc exista numeroase indicatii ce conduc catre Goat Island, care este punctul de pornire. Este un loc special amenajat, de unde iti cumperi biletul, iti lasi bunurile, incaltamintea – nu ai voie cu incaltamintea ta, ci pentru parca 10$ ti se dau niste sandalute speciale. Nu intelegeam eu la inceput de ce, insa am avut ocazia sa vad pe pielea mea care era motivul. Incursiunea catre Cave of the Winds se face in grupuri de cate 10-15 persoane, printr-un lift care coboara 23 de metri la baza cascadei, unde sunt tot felul de poduri, scari amenajate. Sincera sa fiu mi-a fost cam frica. Se auzea zgomotul asurzitor al apei, eram chiar in locul unde apa cadea cu o forta uimitoare, lovindu-se de rocile din albia raului. Podurile, scarile erau din lemn, ceea ce mi-a cam dat sentimentul de nesiguranta si incepusem deja sa imi imaginez diverse lucruri nu tocmai incantatoare. Ma tot intrebam cum au ajuns oamenii aia acolo sa faca toate podurile, scarile, daca sunt sigure, daca a fost vreun caz nefericit…ma rog. Toate astea au disparut pe masura ca urcam. Am fost de-a dreptul fascinata de zgomotul apei, de cat era de curata, de curcubeul care se intrezarea; arata intr-adevar ca valul unei mirese, toata alba, ca o dantela. Cel mai impresionant punct al calatoriei a fost cand, ajunsa la Cave of the Winds, urcand pe Hurricane Deck, care era exact sub cascada am avut ocazia de a intra in contact cu apa. Era un loc special pe Hurricane Deck, exact sub caderea de apa si daca ai suficient curaj, poti merge acolo si resimti o mica parte din forta impresionanta a apei. Bineinteles ca nu m-am putut stapani sa nu ma duc sa fac „un dus” cu apa Niagarei, care sincer mi s-a parut foarte calda, m-a cam uimit asta tinand cont ca afara era foarte racoare si nu era tocmai o zi de vara ci una de sfarsit de septembrie.

Nu am sa uit niciodata sentimentul de implinire, fericirea pe care am resimti-o atunci cand, redusa la simplu element al naturii si eu, o furnica insa pe langa Niagara, pana la urma m-am asociat cu o asa forta uimitoare, pe care o reprezinta cascada. E impresionant sentimentul de maretie. Desi zgomotul era asurzitor am avut parte de o pace interioara pe care nu cred ca as putea-o descrie in cuvinte. Te face sa te gandesti cat de neputinciosi suntem fata naturii, care este omniprezenta, care este totul iar noi oamenii care facem parte din ea, ar trebui sa o tratam cu mai mult respect. Daca nu ne-ar fi zorit ghidul sa ne intoarcem, pentru ca sus astepta un alt grup, cred ca as fi stat acolo ore bune bucurandu-ma de placutul sentiment pe care il aveam.

Sa merg la cascada Niagara a fost unul din visele mele, pe care din fericire am avut ocazia de a-l vedea cu ochiii, de a-l transforma in ceva material iar experienta pe care am trait-o va ramane in sufletul meu, fiind una din bogatiile mele cele mai de pret.

Galerie foto

Video