Articol preluat de pe www.LumeaLarga.ro
După un tren de noapte în care ne-am urcat dimineaţa, am ajuns la prânz în Xining. Oraşul, aflat la 2300 de metrii altitudine, are locuitori cam cât Bucureştiul, fiind modest pentru China, mai degrabă urâţel, dar înconjurat de munţi. Aveam să stăm aici ceva vreme şi ne-am gândit să vedem şi din împrejurimi, în timp ce aşteptam permisul pentru Tibet.
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro.
Ca multe alte mode şi lucruri greu explicabile pe lumea asta, deşerturile îşi au şi ele gloria sau anonimatul lor. Este foarte greu de înţeles şi de elucidat de ce Sahara se află pe buzele, în inimile şi în mintea tuturor, în vreme ce Gobi este ca un copil orfan, la care dese ori nu se gândeşte nimeni. Ce le lipseşte oamenilor din Gobi pentru a avea un deşert faimos?
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro
Dupa doua zile de tren, ajungem la Moscova. Pe la cinci fara ceva. Pentru inca doua ore va fi frig si intuneric, dar strazile sunt deja pline de oameni, toti imbracati in negru. Cateva minute bune chiar n-am vazut pe nimeni colorat.
Am avut doua ore de somn si saispe de umblat in Moscova, mare parte pe jos, in frig. Caci tare frig e la Moscova. Am inceput treptat sa visez la noul tren, oaza mea de odihna. Transsiberianul ne astepta la peron de pe la noua, dar nu ne-am prins initial. Pe tabela scria Pekin. De la oboseala asteptam probabil sa scrie undeva in romaneste – aici bah, urcati-va. Pekin e Beijing si Ulaan Baatarul unde coboram noi era pe aceeasi linie.
more…