Se apropie sezonul felicitarilor … aveti grija ce primiti …

Se apropie sezonul felicitarilor … aveti grija ce primiti …
Multa lume crede ca este o destinatie de fite sau de lux, fiind pe Coasta de Azur. Pot spune ca nu e chiar asa. Luxul este la cativa zeci de kilometri in Nord, la Monte Carlo. In Nisa te poti duce linistit atata vreme cat nu folosesti serviciile ultra-centrale (hoteluri, restaurante), ci doar plaja.
Ce mi-a placut este faptul ca nu este totul stralucitor si impecabil, ci mai degraba in stilul frantuzesc, neatent aranjat dar curat si cochet. Cladiri vechi, dar care nu se darama pe tine, fara aer conditionat (nu e voie daca strica arhitectura cladirii), o strada de promenada absolut superba unde lumea se plimba seara, se da cu role, sketeboard, bicicleta; un port impecabil ticsit de yachturi, un deal care iti ofera o panorama de neuitat….
more…
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro.
Ca multe alte mode şi lucruri greu explicabile pe lumea asta, deşerturile îşi au şi ele gloria sau anonimatul lor. Este foarte greu de înţeles şi de elucidat de ce Sahara se află pe buzele, în inimile şi în mintea tuturor, în vreme ce Gobi este ca un copil orfan, la care dese ori nu se gândeşte nimeni. Ce le lipseşte oamenilor din Gobi pentru a avea un deşert faimos?
Initial s-a pornit de la ideea de a merge la Sibiu, mai ales ca pe 29 august, adica exact in acel sfarsit de saptamana, era Festivalul Medieval “Cetati Transilvane”; numai ca, pe parcurs s-a mai modificat putin traseul. Am planuit sa ne plimbam putin si prin Brasov si de acolo, de ce nu la Canionul Sapte Scari, mai ales ca ai mei amici facusera ceva planuri in avans. Bineinteles ca ne-am pus de acord si am facut intocmai.
Dupa o zi petrecuta in Sibiu, duminica pe la 6 dimineata-totusi aveam doar sambata si duminica la dispozitie-am luat trenul catre Brasov. Din pacate au cam fost ceva intarzieri si am ajuns in Brasov putin mai tarziu decat prevazuseram. Asa ca am lasat plimbarea prin Brasov, pentru alta data si am decis sa ne indreptam cu pas grabit catre Sacele, pentru ca treseul nostru catre canion incepea de undeva din acea localitate.
more…
Dupa un zbor indelungat, Bucuresti-Londra 3 ore jumatate, Londra-Chicago 8 ore jumatate, Chicago-Miami inca vreo 3 ore, la care se mai adauga timpul petrecut in aeroport vreo 9 ore in total intre escale, morti de oboseala ne-am vazut si noi ajunsi in “tinutul soarelui”.
Atat in Londra cat si in Chicago, daduseram de vreme destul de urata cu ploaie si vant puternic insa cand am ajuns in Miami, ne-a socat diferenta de temperatura. Era in jur de 12 noaptea, insa era foarte cald, o atmosfera apasatoare, sufocanta, desi cred ca plouase cu un scurt timp in urma. Nu mi-am dat exact seama daca aerul extrem de umed era de la ploaie sau daca asa era acolo de obicei, insa aveam sa aflu apoi de de fapt asa e tot timpul. Daca stai mai mult timp te obisnuiesti, insa noi am resimtit diferenta imediat nefiind obisnuiti cu un astfel de climat.
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro
Dupa doua zile de tren, ajungem la Moscova. Pe la cinci fara ceva. Pentru inca doua ore va fi frig si intuneric, dar strazile sunt deja pline de oameni, toti imbracati in negru. Cateva minute bune chiar n-am vazut pe nimeni colorat.
Am avut doua ore de somn si saispe de umblat in Moscova, mare parte pe jos, in frig. Caci tare frig e la Moscova. Am inceput treptat sa visez la noul tren, oaza mea de odihna. Transsiberianul ne astepta la peron de pe la noua, dar nu ne-am prins initial. Pe tabela scria Pekin. De la oboseala asteptam probabil sa scrie undeva in romaneste – aici bah, urcati-va. Pekin e Beijing si Ulaan Baatarul unde coboram noi era pe aceeasi linie.
more…